Ma trezesc dimineata din patul moale.Simpt o briza usoara de aer si ma gandesc la Richi care nu mai e acolo sa ma
apere.Ma duc la oglinda din baie si-mi amintesc trecutul frumos pe care l-am avut
amandoi.Ma trezesc din visare simi aranjez parul care arata ca o
claie.Ma duc la fereastra.
Ciresul din fata casei plange cu frunze care cadeau pe pamantul rece si uscat.Mai are o lacrima,singura frunza care i-a
ramas.Se rupe si aceasta.Frunza nevinovata este dusa de vantul aspru spre soseaua rece.Ciresul o dinioara inflorit,cu poame mulet,si cu frunze verzi ca margaritarele acum este stins,stins de lacrimile unui inger,unui inger cazut.
Ies afara din casa si am duc spre scoala.Era sambata deci nu aveam probleme cu scoala, dar acolo la scoala aveam un loc secret unde stateam cu Ricih.
Ajunsa in fata scoli deschid portile si
intru.Ma duc in acel loc,pe aceeasi banca pe care il asetptam pe Richi.Stau cu ochi spre poarta de parca l-as astepta din nou,dar el nu va mai veni.
Ma ridic de pe banca si ma duc sper casa.Cerul a simtit durerea care o simpt si eu si vroia sa isi scape lacrimile.Strazile erau pustii.Nimic nu putea strica acea liniste.Linestea unei stele cazute,unei inimi negre.Strazile erau impodobite de Halowin.Aratau fioros dar nu ma speriau.Mi-aduc aminte cu Ricih zicea ca Halowinul nu-i place si nici sarbatorile astea si sa nu impodobim casa mea tot felu de sperietori.Era distractiv cand ii lasam o podoaba de craciu pe cap desi acesta se sarbatorea dupa cateva luni de zile.Ajung acasa si pe presul din fata usei pe care scria Welcome vad un buchet de trandafiri
negri.Ma sperii la prima vedere dar il iau in casa si-l pun intr-o vaza.
Mi se face dor de vocea lui Ricih si il sun:
-Alo?imi raspunde o voce rece.
-Buna Ricih.Vrei sa ramanem doar prieteni.Doar atat.Tu aveai dreptate ca nu va merge.
-Prieteni?ma intreaba de parca iar parea rau.Acea voce de gheata se transforma in una care sufera.
-Da!Nu-i asa?Nu ai zis tu ca n-o sa mearga?
-Pai da dar tu ai vrut asa.Daca asa vrei tu...
-Dar tu te plangeai ca nu mai ai timp liber,ca te stresez...deci...am si eu ideei bune uneori...
-Bine...Prieteni sa fie.Dar oare pot sa te imaginez ca pe o prietena?
-Sigur poti.Haide vii la un suc?
-Da la acelas restaurant.
-Nu la Restaurantul ala nou...cum se chema cum se chema?
-Sili dog?
-Mda...
-Oo scz hai ca n-am timp...mama asta...vorbim maine...sau diseara cand vrei.
-Suana-ma tu cand ai timp.
-Pa...
-Pa.Raspund sec si rece.
Dupa ce inchid telefonul sunt anuntata de Anlis ca pleaca la bunicii ei in China si vrea sa ma ea si pe mine.Duap ce imi pregatesc bagajul sunt luata de un Ferrari rosu.Era al Anlisei.
Ea era bogata dar nu avea
fite.Ne-am urcat in avionul ei propriu si in aproximativ doua ore ajungeam in Chiana.
Ma pun pe unul din cele 40 de locuri si ma uit pe
fereastra.Ma joc cu nori facand forme.Dupa ce am facut o petunie,plus un trandafir...i-ma vazut fata lui Richi...Am dat din cap pentru a ma trezi,dupa aceasta intamplare am adormit pe scaunul moale intr-o atmosfera calda...gandinduma la Ricih.
-Am ajuns!!ma trezeste vocea lui Anlis care tipa de mama focului.
Ma terzesc lenesa si imi iau
bagajele.Am ajuns intr-un oras.Dupa ce Ferrari-ul rosu a lui Anlis a fost coborat din...avion!?Am intrat in el si ne-am dus sper ferma bunicior.Bunica lui Anlis stateau la ferma.Aveu doua case.Una care se numea La Deal si cealalta Se numea La Vale.Pomi erau incarcati cu roade.Caini cand au simptin prezenta noastra ne-au sari in brate.Desi era plouat si era mult noroi ne-am dus prin ograda unde am vazut intrun ocol pui,in hambarul frumos vopsit doua bovine si in alt ocol niste gaste de toata
frumusetea.Am intrat in casa pentru a ne incalzi pe soba unde incapeau aproximativ 3 oameni.
De obicei cand mergeam la bunici il luam si pe Ricih.
Ricih ma tinea pe mine in brate iar Anlis statea langa noi si ne uitam la telenovele.Era asa frumos.Dar poate aceste amintiri vor deveni din nou realitate si dargostea pura.
Continuarea o pun mai spre seara...sper sa primesc multe comuri si sa va palca povestea.